SOBA CHA BIO - ceai de hrișcă (Ku Qiao Cha, Memil Cha, hrișcă prăjită)

Infuzia și gustul ceaiului

Hrișca prăjită conferă infuziei o culoare galbenă strălucitoare și un gust dulce în care sunt evidențiate urme de nuci.

Originea ceaiului

Deși hrișca nu mai este considerată o plantă dintr-o țară străină, originile ei sunt undeva în îndepărtatul lanț muntos din Himalaya și în alte colțuri ale Imperiului Chinez. Cum și când s-a răspândit în Europa nu poate fi determinat cu exactitate, dar după nume se estimează că invadatorii păgâni - sarracenii și tătarii - sunt responsabili pentru acest lucru. Hrișca tătară este mai populară în China pentru gustul său mai bogat și conținutul mai mare de rutin decât hrișca comună. Hrișca noastră provine din provincia Sichuan, care poate fi descrisă ca o zonă cu munți și lacuri. Deoarece este o cultură relativ nepretențioasă, poate crește la o înălțime impresionantă de 3000 m altitudine. Recoltarea se face de obicei la sfârșitul lunii august și septembrie și poate fi utilizată în esență planta întreagă.

Dar cele mai populare sunt semințele sale. Ku Qiao Cha (China), Soba Cha (Japonia) sau Memil Cha (Coreea) sunt doar câteva denumiri pentru ceaiul de hrișcă. Semințele de hrișcă sunt prăjite puțin pentru a da o culoare maro-aurie atractivă. Procesul de prăjire degajă, de asemenea, aroma delicioasă de alune și un parfum care amintește de biscuiții proaspăt copți. Hrișca aparține grupei de pseudo-cereale și, prin urmare, nu conține gluten. În plus, infuzia este complet fără cofeină, așa că nu trebuie să vă faceți griji cu privire la somnul liniștit după fiecare ceașcă. Băutura de hrișcă prăjită poate fi savurată de până la trei ori pe zi, atât caldă, cât și rece. Semințele prăjite pot fi adăugate la o varietate de smoothie-uri și terci, dar relaxarea bine meritată, cu o ceașcă în mână nu poate fi înlocuită cu nimic.